madalina

Revin cu 2 poze din Saptamana jocurilor de artificii.

 

In prima, de la stanga la dreapta: Radu, Carlos din Cuba, Areti din Grecia, Szilard, eu si GuangWu care a venit insurat dupa o vacanta de 2 luni in China. Aici eram intr-o seara, dupa artificii, cand era un concert a unei trupe din Guineea si tocmai ne amuzasem incercand sa dansam ca ei.

 

 

A doua poza ma arata pe mine in fata unor artificii. Poza asta mi-a facut-o Carlos. Merci, Carlos!

 

 

In concluzie, din cele 6 trupe care au concurat de luni pana sambata mi-a placut cel mai mult japonezii, care mi s-au parut artisti – aveau niste simetrii de te lasau cu gura cascata, si uneau figurile una de alta intr-un mod foarte spectaculos. Aveau o acoperire foarte buna a cerului si a marii, eu cred ca cea mai buna. Excelent! Apoi mi s-a parut ca nu erau foarte zgomotosi si placut sa-i privesti. Un alt efect frumos au fost artificiile pe apa care imitau fantani arteziene!

Pe ultimul loc as plasa echipa a 2-a din Valencia care au concurat in ultima seara si care au fost foarte haotici si multe figuri nici nu le-au iesit – cel putin sfarsitul a fost chiar penibil – o gramada de fum care inconjura niste artificii care mai mult pocneau decat luminau.

In schimb prima echipa din Valencia a avut mare succes la public care a aplaudat-o frenetic.

Italia de asemenea a fost impresionanta pentru ca a avut mult flori spectaculoase care cresteau unele din altele chiar si de 4-5 ori.

Asteptam anul viitor.

Saptamana asta a inceput concursul de focuri de artificii pe plaja Miracle in
Tarragona.

 

 

Aici:

http://www.tarragona.feuerwerk.net/ si aici:

se pot gasi mai multe informatii.

 

Ideea e ca de luni pana sambata vine cate o echipa si da un spectacol de artificii de
jumatate de ora.

Dupa aia, noi, adica specatorii putem acorda note, fie introducand biletele intr-o
urna, fie votand on-line. Asta se lasa si cu premii, daca avem noroc.

 

E interesant cum tot orasul se aduna pe plaja si in imprejurimi si cauta un loc
mai bun  ca sa priveasca artificiile. Pe plaja e cel mai fain: poti vedea chiar
cum apa isi schimba culoarea – cand alba, cand verde sau albastra… Iar artificiile
sunt care mai de care mai originale. Ieri a fost China, iar azi Zaragoza. Nu ma
pot pronunta inca in legatura cu care echipa a fost mai tare.

 

Revin.

Tocmai m-am uitat la o emisiune pe canalul catalan TV3. Era invitata o negresa
cubaneza care se exprima in limba spaniola bineinteles, dar moderatorul emisiunii,
cat si un alt invitat i se adresau in catalana! Se mai intampla de mai ziceau
o propozitie sau doua in castiliana imediat dupa ce inchidea ea gura, ca mai apoi
sa continue sa o intrebe iar in catalana!!! Iar ea tot in castiliana raspundea…
Macar atata respect pentru o femeie – sa vorbesti in limba ei, pe care o cunosti
foarte bine.

 

Chestii de genul asta intalnesti des pe strada, in baruri – cand un turist cu
ochi migdalati si deci clar nici macar european le cere “cafe con leche”, iar
ospatarul iti spune “cafe amb llet”, iar daca ceri “zumo de naranjas”, ospatarul
repeta: “suc de taronjas”… Iar cand spui “Adios!”, iti raspund “Adéu!”… Brrr….
E adevarat ca exista si exceptii.

 

Au catalanii astia o mandrie de popor complexat ca li se absoarbe limba si ca
trebuie sa aiba grija sa nu se piarda… Strainilor care locuiesc in Catalunya
li se inoculeaza cred altceva decat ce se intentioneaza, si anume nu neaparat
sentimentul ca traiesc in Catalunya si nu in Spania, cat acela ca traiesc alaturi
de niste caraghiosi.

 

In weekend-ul trecut am fost la Valencia. Era foarte cald, asa cum se vede in termometrul
din poza de jos si deosebit de umed. Tarragona nu mi se pare atat de umeda pe
cat e Valencia.

 

 

Asta e un fragment dintr-o scrisoare trimisa de mine la revenirea de la Valencia:

“Totusi, Valencia mi-a parut un orasel de provincie, un fel de Constanta, dar
macar Constanta e un oras cu strazi largi si aerisite… Valencia e extrem de
umed, si cred ca si din cauza asta un miros patrunzator se simte aproape peste
tot (numai in dreptul saloanelor de coafura si a restaurantelor nu il simti).
Tarragona nu e un oras asa murdar si urat mirositor. Tarragona miroase fie a detergentul
cu care se curata in fiecare zi, fie a mare. In Valencia, noaptea in piata centrala
din cartierul istoric, hotelurile nici nu erau luminate. Tarragona e un oras care
se renoveaza mereu – Valencia parea foarte invechit. Ce m-a mai surprins in mod
neplacut la cartierul istoric (adica punctul cu afluenta turistica maxima): din
loc in loc erau puse ghene imense pline cu gunoaie pana la refuz, si erau o gramada
de locuri ciudate cu arabi, negri sau oameni fara casa care fie cautau in gunoaie,
fie dormeau pe banci sau se spalau in diversele fantani. De asemeni erau si multe
santiere pe acolo si o gramada de praf. Iar astea erau intre un punct de interes
si altul. Altfel – centrul istoric al Valenciei are mult locuri frumoase – ca
piata Ayuntamentului (primariei), piata Catedralei si mai sunt o gramada de biserici
pe acolo ca si 3 perechi de turnuri care strajuiau altadata intrarea in Valencia. Bisericile
sunt foarte frumoase - sunt in general foarte ornamentate, iar unele sunt aurite
pe interior, si chiar si portile imense sunt aurite. ”

 

In continuare voi evidentia bineinteles partea frumoasa a lucrurilor…

 

In prima zi am vizitat vestitul Muzeu de Stiinta din Valencia. Mai jos sunt niste
imagini din complexul construit in stil futuristic in care se afla muzeul:

 

 

Aici este emisfera, in care se proiecteaza filme IMAX extraordinare zic ei. Eu
nu am intrat acolo.

 

 

Cine zice ca Valencia e un oras vechi? Imaginea de mai jos pare desprinsa din
Star Trek:

 

 

Inauntrul muzeului, la sectiunea “Viata e un miracol” erau niste incubatoare
unde erau multe oua de gaina si daca asteptai un pic puteai sa observi cum eclozeaza.
Intr-adevar, este impresionant sa vezi stradaniile micului puiut care munceste
la greu sa iasa din ou. Dupa ce ies din ou, puii cica nu au nevoie de hrana, ei
stau pur si simplu sa se odihneasca timp de 12 ore. Unii stateau si pe spate nemiscati cu
ghiarele in sus… Foarte simpatici micutii.

 

 

Aici este o gradina care se extinde pe lungime:

 

 

Bineinteles ca am fost si la Oceanografic. E vorba de sectiuni ca Marea Rosie,
Caraibe, Marea Mediterana, Antarctica, Oc. Arctic, delfinariu, zonele umede, insule.

 

 

Am vazut si rechini inotand deasupra noastra. Cred ca a fost prima oara cand
m-am uitat in ochii unui rechin… Privire mai feroce nu am mai intalnit… Privire
de animale inteligente facute sa ucida.

 

A fost interesant faptul ca in interiorul acvariilor imense din cand in cand
apareau scafandrii care inotau pe acolo si faceau curat sau hraneau pestii. De
pilda, o scafandrita a intrat in acvariul cu crabi giganti (cam 1 metru avea fiecare).
Se duce la fiecare crab in parte si le dadea bucati de peste in gura. La unii
trebuia sa insiste, ca erau ca niste copii mici si voiau sa manance, hmm…

 

Alt fapt care a produs senzatie si mare ingramadeala de curiosi a fost intrarea
a 3 scafandrii in acvariul in care erau rechinii… Venisera ca sa-i hraneasca.
In mana dreapta tineau galetusa cu mancarea, iar in stanga un bat cu care sa-i
indeparteze pe rechini cand se apropie de ei. Adevarul e ca imediat cum au aparut
acolo scafandrii, 4-5 rechini apareau instant si se indreptau in linie dreapta
catre ei… Dar pe cat de feroci pareau, pe atat de usor ii redirectionau scafandrii
cu batul si plecau in alta parte.

 

Aici (pe insula) s-a facut o demonstratie cu foci si morse. Erau vreo 4 foci
si 2 morse batrane. Focile erau tare jucause si chiar stropeau oamenii cu apa.

 

 

Dar cel mai frumos si mai spectaculos a fost bineinteles spectacolul de dresura
de delfini:

 

 

Delfinii astia stiau sa mearga si cu spatele. Erau foarte inteligenti si colaborau
foarte bine cu oamenii. Nu inteleg cum se puteau sincroniza asa de bine…

 

 

Dupa fiecare numar, cereau recompensa in peste…

 

Aici 2 delfini l-au ridicat pe un baiat cu boturile lor:

 

 

Alte secvente suprinse de mine:

 

 

Am mai vizitat bineinteles orasul si punctele turistice de interes. Am selectat
cateva poze din cele ce-am facut:

 

 

 

Aici este catedrala:

 

 

Noaptea de 23 iunie a fost noaptea de San Joan, cea cu artificiile si focurile
peste care se sare. Am petrecut pe plaja cu niste americani super simpatici cu
care m-am imprietenit. De fapt am ajuns la ei prin parintii fetei din stanga imaginii
pe care i-am ajutat la un moment la aeroport cu o valiza de-a lor cu care am facut
check-in pentru ca eu aveam decat 7 kg. Au fost foarte recunoscatori si m-au invitat
la ei in Florida ca cica au o casa din care s-au mutat si acum acolo stau studenti
exchange.

 

Iacata-ma si pe mine pe plaja cu “nebunii” respectivi: (Poza asta a facut-o Jason,
prietenul blondei si deci el nu e in poza). “Chinezoaica” din dreapta e adoptata
de parintii tipei care oricum mai aveau 3 fete, dar nu conteaza. Pe atunci ei
locuiau cu totii in Singapore.

 

 

 

Da, e foarte similara cu catalana, dupa parerea mea sunt aproape aceeasi limba.
Nu intrebati acest lucru pe catalanii sau pe valencienii care se dispretuiesc
unii pe altii si se cred popoare diferite.

Primul cuvant valencian neexistent in catalana care sare in ochi din prima este
“Eixida” care inseamna “Iesire” si care in catalana este “Sortida“. Alta diferenta pe care am sesizat-o este pronumele posesiv feminin: in valenciana
este meua, teua…, in catalana este meva, teva… In rest, sa ma scuzati, limbile mi s-au parut extrem de similare, atat scrise,
cat si vorbite. In fine, valencienii se tem sa nu fie asimilati de catalani care
sunt oricum mai dezvoltati decat ei.

  

Colegul nostru de apartament – catalanul Alex ne-a facut o surpriza foarte placuta.
Ne-a facut cinste de ziua lui cu bilete la Port Aventura! Biletele erau gratis
fiind obtinute de la fosta lui prietena care lucreaza la Port Aventura. Pe langa
bilete, Alex ne-a oferit si transport cu masina lui. Am fost eu, Rejina, Roslin,
Alex si Vicenç – celalalt catalan. Altfel, o intrare costa 36€ pentru un adult
o zi.

 

Port Aventura e un parc mare de distractii care are 4 mari sectiuni: Polynesia, Mexic, China si Far West. Noi le-am vizitat pe toate si ne-am “dat” intr-o gramada de chestii. M-am distrat pe cinste si m-am simtit excelent cum de mult timp nu m-am mai simtit.

 

_______________________________________

 

Asadar, iata pe unde am fost si ce am facut la Port Aventura:

 

In Polynesia decorul a fost creat pe masura. Indiencele chiar au remarcat multe plante care
le aminteau de India. De exemplu bananieri si bambusi. Rejina mi-a specificat
ca un bananier era bananier barbat si nu bananier femeie, deci nu putea rodi banane. 

 

 

Ne-am dus intai in Tutuki Splash unde am stat la o coada de jumatate de ora, dar a meritat. Aici am obervat prima
oara ca erau unii care intrau prin alta parte si intrau primii. Apoi am aflat
ca ei platisera in plus pentru Universal Express si aveau intrare separata, ne
trebuoind sa stea la rand. 

Noi fetele nu ne-am asteptat sa ne udam in halul ala – chit ca erau diferite
anunturi cum ca ne vom stropi. Oricum ne-am amuzat foarte tare. Se merge cu o
barca pe niste sine.

Tutuki Splah arata cum urmeaza. Prima poza e inainte, iar a doua dupa ce cobori
panta respectiva. Apa aia multa e destinata special pentru tine, ca sa te ude
atunci cand treci prin locul acela! Tutuki Splash e ideal pentru zile caniculare.
Stateau unii pe margine la niste aparate cu pistoale cu apa si ne tinteau pe noi…
cu apa… Hm… Mai bagau si monede pentru treaba asta.

 

 

Ce mi-a placut aici ca in momentul in care cadeam la vale si ne stropeam, se
declansa in mod automat o camera. Apoi toate pozele se centralizau pe niste monitoare.
De fapt, procesul asta se face pentru toate chestiile mai interesante. Bineinteles
ca la carusel sau la tras cu pusca la tinta nu se faceau poze.

 

 

Dupa terminarea “cursei” puteam sa mergem sa cumparam pozele alegand numarul
dorit de pe monitor. O poza costa 6€, iar daca mai voiai in plus si alte ornamente
plateai si mai mult.

Noi am pozat monitoarele!

 

Uzi fleasca (dar nu atat de fleasca pe cat o sa fim mai tarziu, in alta parte) ne indreptam catre Sea Odyssey. Asta e un institut oceanic aflat intr-un submarin dotat cu tot felul de monitoare si aparatura. Asta e intrarea:

 

Ideea e ca am intrat intr-o sala cu 8 monitoare in care ni se dadeau explicatii
in spaniola referitoare la un delfin vorbitor – 2 ecrane titrau in engleza, 2
in franceza, 2 in germana si 2 in catalana. In final am intrat intr-un fel de
sala de cinema in care priveam un ecran mare si se miscau scaunele cu noi astfel
incat ni se crea impresia ca am plecat prin ocean cu submarinul in cautarea delfinului.
Iar la un moment dat era sa fim inghititi de un dragon marin. A fost spectaculos,
chiar ne-au si stropit cu picaturi fine de apa la un moment dat.

Super spectacol!

 

Dupa aceasta “odisee” ne-am imbarcat in Kon-tiki Wave care e o barca tot Polynesia.

 

Aceasta barca imensa se misca de la stanga la dreapta pana ajungea la aproape 70 de grade. Mie mi s-a parut foarte amuzant. Cand jumatatea din barca era ridicata in sus – toti oamenii incepeau sa ulre, cand erau ei lasati jos si ne ridicau pe noi sus – incepeam noi sa tipam. Mai era si obiceiul ca cei care erau sus sa ridice mainile sus, iar cand coborau le lasau la loc. Tin minte ca era in fata mea un tip cu barba carunta si cu ochelari de soare care se amuza foarte tare ca un copil, chit ca era cred aproape de 60 de ani. Era simpatic.

 

Dupa aceasta balaganeala, ne-am dus pe o banca si am mancat mancare indiana si
semi-indiana pe care am preparat-o noi fetele in 2 ore de dimineata. In umplutura
pentru chapati (un fel de lipii), Rejina nu a pus deloc piper, doar un pic de
chili, de teama sa nu fie prea condimentat pentru noi.

 

_______________________________________

 

Am continuat peripetiile noastre cu Mexico.

 

Eu in fata piramidei mayase:

Am mers in El Diablo – Tren de la mina. Mi-a placut mult, desi am avut senzatia la o curba foarte aplecata, ca o pierd pe Roslin care era langa mine.

 

Templo del Fuego este urmatorul pe lista noastra.

 

Aici am intrat si ne-a primit un cowboy care ne-a tinut o poveste lunga, de nu mai termina odata. Semana cu Jim Carey in gesturi dupa parerea mea si a Rejinei. Pana la urma, dupa indelungi taraganari si sperieturi ce ne-a tras, ne-a deschis usa catre templu. Inauntru era foarte cald si umed, iar in centru era un lac imens de apa fierbinte. Te pisca pe fata aproape. Acolo, tipul asta a inceput sa sara din piatra in piatra si pana la urma totul a luat foc si statui morbide de zei au aparut ca din pamant. Iesea foc si din apa, si din pamant si din tavanul templului, care era fe fapt ca o grota.

 

In prima poza, se vede tipul sus pe scari. In a 2-a scarile deja incepusera sa
se dezmembreze.

 

Aici statuile zeilor se ridicasera una cate una amenintatoare catre spectatori.

Efectele au fost foarte reusite, era ca un film, dar vazut pe viu. Cred ca nici
in filme nu folosesc efecte din astea, probabil ca ei genereaza flacarile pe calculator.

 

_______________________________________

 

 

Bineinteles nu am ocolit China. China era plina de pagode, de lampioane si de dragoni. Pe mine nu m-a impresionat asta in mod deosebit pentru ca imi amintea de en-gros-ul Europa din Bucuresti.       In spatele pozei de mai sus se vede un turn in care poti sa te urci si sa testezi pe pielea ta caderea libera! In dreapta am pus o poza de a lui. Asta e nou, si era nebunie la el – 45 de minute indicau tablitele cu timpii de asteptare. Am zis ca nu am nevoie de asa senzatie, mi se parea ca o sa-mi imaginez moartea cu ochii. Turnul asta se numeste Hurakan Condor. Are inaltime 86 de metrii, iar viteza maxima la cadere este 115 km/h.   Jos e un dragon care sufla apa in diferite directii ca sa-i stropeasca pe copiii care se aventurau sa stea in fata lui. In momentul in care stropea, scotea si un fel de fluierat. Copiii se amuzau teribil la chestia asta, incercau sa-l pacaleasca pe dragon. Dragonul se observa si in poza de mai sus, in profil, si o mare balta de apa in fata lui.

 

 

Nu am scapat sa intram in cel mai spectaculos roller-coaster si marea atractie a parcului: Dragon Khan!!!

Acolo am fost eu:

 

Dragon Khan are o gramada de bucle printre care: Vertical Loop, Dive Loop, Camelback
Twist, Cobra Roll, Vertical Loop, Flat Spin, Flat Spin. Cica are viteza de 65km/h.
Oricum, in 105 secunde l-ai terminat pe tot. Dupa aia nu te simti rau – nici in
stomac si nici unde, asa cum as fi crezut. Eu doar am simtit ca ma durea un pic
capul pentru schimbarea brusca de altitudine, dar mi-a trecut repede. Nici nu
ai timp sa-ti fie frica, chiar daca la un moment dat am simtit spaima, nu doar
frica. Dar cred ca a 2-a oara as fi mai ok. Daca o sa mai merg intr-o zi in care
sa nu fie asa aglomeratie ca in duminica asta, o sa pot sa-l incerc de cate ori
vreau eu.

 

_______________________________________

 

Far West:

Am incercat Grand Canyon, Stampida si Sylver river flume.

 

 

Stampida e un alt coaster la care am fost. Asta macar nu are inversiuni (Dragon Khan
are 8), dar mie mi-a placut cel mai mult.

La http://www.coastercentral.com/inversions.php se pot vedea coaster-ele clasificate pe inversiuni. Acum vad ca Dragon Khan
e al 2-lea din lume la bucle! Primul e Colossus din Thorpe Park, Anglia si are
10 inversiuni.

Dupa ce ne-am dat in Stampida, am pozat pozele de pe monitoare (Vicenç nu s-a
dat cu noi ca el e mai sensibil):

 

 

 

 

 

Poza 1140 de pe ecranul monitorului ne arata pe noi:

 

 

La fel ca si la Tutuki Splash erau unii care stateau sus cu pistoale de apa care
plateau ca sa-i stropeasca pe cei care treceau in dreptul lor. Din “Cabron!” nu-i
mai scotea Alex. Oricum a fost amuzant, chit ca sa te pomenesti cu un jet de 
apa pe dupa gat, prin tricou nu e chiar placut.

 

In asta ne-am dat de 3 ori si tot nu ne mai ajungea. Aproape de ora inchiderii
jocurilor, nu mai era coada la nimic si ne puteam da in continuu. Silver River
seamana cu Tutuki Splah doar ca merg maxim 5 oameni intr-o barca facuta din trunchi
de copac. Aici – stropeala nu gluma! Cel din fata este cel mai napastuit – la
fiecare panta – torente de apa intra in interior. Am stat si eu odata in fata
si m-am udat pana la chiloti. Eram ciuciulete. Parul era ud, tot, tot…

 

Aici sunt poze din 2 dati in care ne-am dat:

Daca mai vin aici, o sa ma dau in Silver River de 10 ori – a fost minunat! Dar
o sa-mi iau costumul de baie sau o pelerina de ploaie.

 

O poza de grup de neuitat:

Cel cu tricou galben e Alex, cel cu tricou alb Vicenç, in fata sta Roslin, in
spate Rejina.

 

Am luat la un moment dat trenul din MEDITERRÁNEA “Estació del nord” pana in FAR WEST “Penitence Station”, ca sa ne mai odihnim un pic. Trenul era plin de pensionari. “Seniorii” si “juniorii” au reducere jumatate la bilet. Pe drum, ni se dadeau explicatii cu privire la locurile prin care treceam.

 

De remarcat ca organizarea a fost perfecta. Vremea a tinut cu noi, pentru ca
era innorat si nu canicula cum e de obicei in perioada asta. Asa ca am putut sa
stam toata ziua acolo.

O alta concluzie este ca toate distractiile din acest parc, pe cat de inspaimantoare
pareau erau de fapt foarte sigure. Nu simteai nici un soc atunci cand alunecai
pe o panta de 70 de grade sau te rasucea cu capul in jos, si nici nu ameteai sa
ti se faca rau cand te roteai. Era pur si simplu distractie, nu spaima. Chiar
imi placea sa ma uit in haul de jos in care urma sa alunec. Tin minte de exemplu,
ce frica mi-a fost cand m-am dat pe trenuletele suspendate din Parcul Tineretului
din Bucuresti. Efectiv ma simteam inspaimantata si nici nu eram sigura ca sunt
asa bine testate si ca nu vor cadea la un moment dat de pe sina. Se mai si oprea
cuentul din cand in cand si ramaneau suspendate undeva… Brrr… De asemenea,
socurile asupra corpului nu erau asa atenuate ca in roller-coaster-ele din Port
Aventura. La port Aventura ne-am dat si in masinute de 2 ori – pot sa zic ca loviturile
celorlalte masini au fost de fapt cele mai puternice shocuri din tot parcul. M-a
lovit odata Alex cu masina lui venind din spate ca am crezut ca imi rup gatul.
Asadar, cele mai inofensive masinute erau de fapt mai periculoase decat restul
lucrurilor din parc.

 

La ora 8 s-au inchis toate jocurile si am plecat de acolo. Eram uzi ciuciulete,
dar fericiti. Ne-am dus sa bem o cafea la La Pineda, la o terasa aproape de malul
marii.

 

 

Concluzie finala: daca va simtiti plictisiti si stresati, mergeti la un parc
de distractii gen Port Aventura – functioneaza ca un medicament!