Ziua de astazi a fost libera si asa va fi si cea de maine. Am petrecut-o intr-un
mod relaxant si placut dupa cum voi povesti in continuare.
Dupa ce am mancat de dimineata care s-a extins catre pranz am iesit afara. Dupa
ce am fost la o librarie, nu are importanta pentru ce, m-am indreptat catre Rambla
Nova, principalul bulevard din Tarragona. Pregatiri de sarbatoare: tarabe cu mosi
Craciuni, ghirlande, beculete, dar si multe flori ca si niste roscate. Ajung la
balconul ce da inspre Mediterana si privesc in jos spre plaja Miracle: Minunat!
Valurile sunt imense cum nu le-am mai vazut niciodata si au mancat jumatate de
plaja! Ma hotarasc sa merg spre Arrabasada care e la nord de Miracle. E acolo
o strada care merge pe langa mare, asa cum arata uneori filmele americane si ma
hotarasc sa ma plimb pe trotuarul ei. Si nu regret deloc acest lucru pentru ca
acolo erau niste valuri si mai IMENSE! Asta pentru ca se spargeau de malul stancos
in cele mai felurite feluri. Marea tuna in zona aia, iar valurile care se spargeau aveau
forma unor focuri de artificii care infloresc alte focuri. Apa depasea stancile,
trotuarul si ajungea pana la strada in anumite locuri. Deci, atentie soferi!
Din pacate nu am avut aparatul de fotografiat la mine, dar maine ma voi duce
din nou, special pentru acest scop.
Cand ajung in dreptul plajei Arrabasada ma decid sa ma intorc. Trec din nou pe
langa casele acelea cu ziduri mari si curti umbroase. Incep sa-mi imaginez ca
sunt motanul incaltat si ca toate proprietatile alea sunt ale mele. Si incep sa-mi
vad viitorii copii jucandu-se in curte, iar sotul meu facand un gratar. Eu eventual
privesc marea care incepe sa se intunece, dar vapoarele stralucesc in lumina soarelui
care apune…
Pe cerul senin au aparut niste nori negrii care obtin un efect interesant cu
razele soarelui rosu. Aproape de orizontul marii, norii creaza parca o lume –
cu cladiri, ziduri… Ma apropii de plaja Miracle si ma asez pe nisipul umed la
vreo 15 metrii de marea furioasa ca niciodata. Imi odihnesc capul pe genunchi
si ascult marea. In spatele meu, doi tineri catalani se fotografiau intre ei cu
marea si faceau mare haz. Ma relaxeaza foarte tare marea, care cu furia ei, ma
descarca de toate energiile negative. Deodata, aud un zgomot de furie si vad apa
multa venind repede inspre mine. Aha, deci ma ataci, mare! Un val imens s-a prelins
dinspre mare la mine care eram oricum destul de departe. Am tresarit, mi-am smuls
geanta si am luat-o la fuga impiedicandu-ma. Ma gandeam ca a venit refluxul. Dar
cand ma uit in jur: doar in locul acela s-a lungit marea! Dar totusi, urme ale
marii erau peste tot. Chiar eu mergeam pe fundul marii de fapt.
Of, soarele asta care apune imi sta drept in fata. Si totusi e caldut inca afara.
Ziua e insa scurta, e totusi decembrie! Merg inainte catre port. Plaja se ingusteaza
foarte mult si dispare in unele locuri. Noroc ca am ales sa merg pe sus, nisipul
ala ud ar fi fost prea de tot. La un moment dat, zaresc in mare niste figuri negre.
Privesc mai atent si imi dau seama ca sunt niste surferi! Prima oara cand vad
surferi in marea din dreptul Tarragonei, mare care in general e foarte linistita.
In apa sunt vreo 6 omuleti negrii, iar eu trec pe langa o masina mare cu alti
3 “extraterestrii” negrii. Unul se schimba fara jena, si toti sunt desculti si
murdari de nisip ud. Dar nu par sa se simta deranjati de asta. Un pletos muschiulos
merge in fata mea imbracat tot in costum de scafandru si isi clateste picioarele
intr-o baltoaca pe care o intalneste in drumul lui. Nu stiu unde mergea, dar era
o figura haioasa.
Gata, ajung iar la Rambla, cateva tarabe s-au deschis deja. Atmosfera de sarbatoare
se vede si la mallul Eroski care e foarte decorat si el. Cumpar niste raci gata
fierti de la Eroski. Azi am chef sa mananc ceva nou. Asa arata masa mea din seara
asta:
Cozile de raci au fost bunute, cu exceptia unora care erau foarte ciudate si
nu le-am mancat. Dupa cum se vede e si o scoica in farfurie pe care a scapat-o
vanzatoarea din greseala acolo. Cred ca ea a fost cea mai buna dintre toate si
mai usor de mancat. Oricum, pana la urma tot langustinele sunt cele mai bune.
Numai coaja ramane din ele.
Vezi, Alet, cateodata viata e dura…
