Update

25 iunie 2006
Nu am mai scris de multisor. Dar continui sa exist. Insa nu in Spania, ci in Franta . Acum scriu la weblog-ul Madalina in Franta: http://www.weblog.ro/madalina_franta
 
Am si un mic site web:
http://www.grammars.grlmc.com/Grammars/GRLMC/PersonalPages/madalina/index.html
Salutari!
 

M-am intors in Tarragona. Cum a fost la Baneasa

8 noiembrie 2005
Aseara m-am intors in Tarragona cu o cursa blueair Bucuresti Baneasa – Reus.
 
In  aeroportul Baneasa , sala de asteptare era plina nu numai de romani gata sa
plece in Spania (aproape jumatate erau cu contract de munca noi veniti, iar jumatate
erau cu rezidenta, doar vreo 3-4 erau cu invitatii…), dar si de italieni care
isi asteptau nervosi avionul catre Napoli. Cursa MyAir a intarziat foarte mult,
astfel ca zborul programat la ora 13.35 avea sa intarzie cel putin 2 ore… La
un moment dat s-a anuntat (doar in limba romana) ca “avionul de la Napoli va ateriza
la ora cincisprezece”. Am urmarit reactiile italienilor: cam toti intelesera mesajul
si ora “quindici”. Bineinteles ca au dezaprobat, dar erau totusi binedispusi in
general. Pentru ca am avut mult timp la dispozitie, i-am urmarit: erau foarte
bronzati (doar erau napolitani), si am observat foarte multi tineri frumosi si
imbracati la moda. O fi Milano departe de Napoli, insa moda si eleganta italiana
se observa si pe acestia. Barbatii intre 2 varste aveau voci ragusite exact ca
in filmele cu mafioti, iar la costumele nu spun ce marca asortasera bratari de
aur. In dreapta mea era o masa la care se asezasera 9-10 baieti tineri care mancau,
beau si vorbeau. Cand s-au hotarat sa joace carti, unul dintre ei a luat un cos
de gunoi, iar toata lumea si-a aruncat resturile de la mancare in el, facand locul
luna. Ma intreb ce grup de tineri romani ar fi facut gestul asta. In fata mea
era un cuplu - o fata tanara cu pielea maronie, dar foarte frumoasa - cu par lung
si silueta subtire, cu caciulita pe cap si gecuta de blugi si un tip de vreo 35
de ani foarte dragut si el. Fac comentariile astea cu privire la cum aratau pentru
ca fara sa vreau i-am comparat cu imaginea mea despre spanioli. Spaniolii (-oaicele)
sunt mult mai urati si mai neingrijiti, iar femeile sunt foarte grase, nu stiu
de ce. (E adevarat ca exista si foarte frumoase, dar mai rar. Si baieti frumosi
exista, dar noi, fetele nu am observat) Italienii nici nu se compara cu ei. Asta
nu a fost primul contact cu italieni, am mai cunoscut in mai multe randuri. Italienii
arata cam ca Mutu sa zicem, iar spaniolii, exceptand culoarea pielii, cam ca Ronaldinho
(mai ales la dinti )
Oricum, ca impresie generala mi-au placut: civilizati, amuzanti, good looking.
Nu imi place genul de insemnare-barfa, dar astea au fost impresiile mele, pe
curand.

Cum am ajuns in Romania

17 octombrie 2005
Bineinteles ca a fost cu aventuri…
Avionul spre Paris Beauvais pleca din Girona la 6.50 dimineata. Tarragona (unde
stau) e la mai mult de 200km departare, iar trenuri de noapte nu exista. Asa ca
am luat un autobuz Alsa la ora 1 noaptea din autogara Tarragona si am ajuns la
2.30 la Barcelona Sants. Pe drum a inceput o ploaie torentiala foarte puternica,
ca un potop. Soferul din cand in cand se mai uita la mine, ca stateam in primul
rand si comenta vremea. In fata o masina alba mergea foarte incet si cam pe mijlocul
strazii, asa ca autobuzul nostru nu o putea depasi. Soferul nu a claxonat si nu
a injurat, iar situatia s-a remediat curand.
 
Am coborat la Barcelona si am cautat peronul la care trebuia sa vina autobuzul
RyanAir care mergea la aeroportul Girona. Aha… peronul 29… Dar cum sa ajungem
acolo? Ploaia curgea si formase in cele din urma niste lacuri care nu puteau fi
trecute decat de cei care se incumetau sa-se suflece pantalonii pana la genunchi.
O fata a facut asta… La ora 3.30 dimineata un lucrator al autogarii ne dirija
pe unde sa ocolim ca sa traversam vizavi si sa ajungem la peronul 29. Cu chiu
cu vai eu si mai mult italieni bineinteles zgomotosi am reusit sa o luam pe un
fel de cararuie care ocolea peroanele (sunt mai multe de 50) si am ajuns la autocar
doar cu ciorapii uzi. Noroc ca ma incaltasem cu sandale, asa ca se puteau usca
usor. Am urcat la etajul 1 din cladirea de langa si am luat bilet (11 euro) si
apoi am urcat in autobuz. Ma gandeam ca am scapat de apa si udeala, dar de fapt
asta a fost doar inceputul…
 
Ajungem la aeroportul Girona pe la ora 5. Merg sa imi iau bagajul care, cum altfel,
nu avusese loc decat in partea stanga a autocarului, adica in locul unde ploua
torential. Il iau in cele din urma, intru in aeroport, fac checkin, totul perfect
- doar 13kg (RyanAir permite 15kg). Imbarcarea in avion a fost de groaza (de fapt
pe mine ma bufnea rasul). A fost asa: Intuneric bezna, ploaie torentiala cu siroaie, multi
oameni bezmetici alergand catre un avion care statea linistit in ploaie. Cine
ajunge primul la scara avionului, scapa cel mai uscat! Si scara aia era atat de
ingusta! In pragul avionului stewardezele pusesera niste ziare pe jos, dar tot
balta era. Nu mai decolasem niciodata pe asa o vreme rea. Era ca o ploaie de vara,
iar pe jos se vedea albul apei care lovea cu putere asfaltul.
In avion ma asez pe un loc la fereastra, foarte bun, chiar in fata aripei. Suntem
anuntati ca la Paris vremea e mai buna si ca probabil vom ajunge cu 10-15 minute
intarziere pentru ca trebuie sa iasa din zona umeda.
 
La Beauvais ajungem din fericire chiar cu 10 minute mai devreme decat ora stabilita.
Bagajul vine imediat, iar in 10 minute, la ora 8.35 sunt la biroul de checkin
al companiei blueair pentru Bucuresti. Avionul avea ora de plecare 10.20, si nu
era nimeni la coada. Aici mi s-a dat loc, dar unul nu prea bun: 15F! Era la fereastra,
dar prea in spate tinand cont ca am venit prima sau printre primii oricum… Hm,
ma gandeam eu, de ce oare?
Raspunsul l-am aflat putin mai tarziu cand am observat cine erau colegii mei
de cursa: foarte multi jurnalisti de la diverse ziare si televiziuni. Octavian
Andronic era si el acolo. Era si directorul BlueAir-ului, domnul Adam. Erau foarte
haiosi si plini de poante.
Eram toti in sala de asteptare pentru imbarcare. Sala arata tare ciudat: Pe jos
erau dale de lemn despartite de vechi ce erau, podeaua paraia cand paseai. Apoi
sala avea anumiti pereti care aratau ca peretii unui cort, astfel incat atunci
cand un avion ateriza sau decola, se miscau! Asta era prilej de amuzament pentru
romanii care aveau simtul umorului.
 
Avionul BlueAir aterizeaza frumos la ora stabilita. El urma sa ne duca pe noi
inapoi la Bucuresti. Suntem anuntati pentru imbarcare, dar supriza, nu se poate
inca, avionul trebuie verificat amanuntit pentru ca asta e una din primele curse
a companiei BlueAir in acest aeroport. Mesterii de la Aviatia Civila Franceza
au gasit ca scaunul stewardezei avea un arc in neregula, deci avionul nu poate
sa decoleze! Si nici nu mai plecam deloc de aici daca vor ei. Au cerut sa vina
o echipa de ingineri de la Bucuresti ca sa faca revizia. Avionul BlueAir este
inlaturat de pe platforma lui, si o sumedenie de avioane RyanAir aterizeaza si
decoleaza pe rand acolo. Intre timp cativa cameramani de la PROTV filmeaza totul,
precum si mesajele transmise romanilor in legatura cu speratul zbor.
La un moment dat s-a cerut romanilor sa returneze toate bunurile luate de la
Duty Free, pentru ca probabil ca nu vor zbura astazi in afara Uniunii Europene.
Lucratoarele aeroportului isi vehiculau vorbe cum ca poate cursa e anulata…
Nimic nu parea promitator.
Pana la urma a venit o echipa de ingineri de la aeroportul Charles de Gaulle
care si-au dat avizul, oricum, avionul era foarte in regula.
 
Dupa ore de asteptare ne-am asezat din nou (de fapt a 3-a oara) la coada pentru
imbarcare unde am mai stat 15 minute degeaba, iar apoi cand ni s-a dat drumul
la avion, am mai fost opriti intr-un loc unde am mai stat 15 minute. In final,
avionul a decolat la ora 15 si ceva, adica cu 5 ore intarziere. in avion ni s-au
dat de toate pe gratis: sandvis, desert, cola, cafea, apa. Mancare si bautura
ni se daduse si in aeroport, cand d-l Adam a zis ca putem sa comandam ce vrem,
ca platesc ei. O stewardeza foarte draguta (normal) statea langa ghiseu la bar,
iar noi comandam ce voiam, iar ea la sfarsit a platit. 
 
Cand am ajuns la Baneasa, m-a intampinat tata si Costi, si de asemenea niste
cameramani care au imortalizat momentul.
 
Nu stiu cum am eu noroace din astea. Tot mie mi s-a intamplat incidentul cand
avionul BlueAir nu a mai putut sa decoleze de la Reus (Barcelona) din cauza ca
se accidentase o aripa la aterizare. Si atunci au trimis un avion de la Bucuresti
la aeroportul Barcelona unde am fost transferati cu niste autobuze. In loc sa
decolam la ora 16, am decolat la 3 dimineata! Atunci chiar eram moarta de oboseala.
 
Totusi trebuie sa spun ca eu am fost de mai multe ori cu BlueAir si sunt foarte
multumita de piloti care merg excelent si aterizeaza foarte lin (am cu ce sa compar).
Cine spune ca te zguduie ori minte ori nu a mai fost cu alte companii sa simta
cum te dai pe tobogan cu ele… Iar intarzierile sunt minime.  
 
Un articol interesant care spune mai multe despre incidentul de la Beauvais este
la http://www.ultima-ora.ro. :
 
Pe mâna Autoritatii Aeronautice Franceze,

Compania Blue Air, boicotata de concurenta?

   Zborul inaugural al companiei aeriene Blue Air, pe ruta Bucuresti – Paris
(Beauvaix), ar fi trebuit sa fie unul fara surprize neplacute. Numai ca, la intoarcere,
inaintea decolarii catre Bucuresti, cei 100 de calatori, care sunt angajati ai
companiei si reprezentanti ai presei din România, au fost obligati sa astepte
ore in sir dupa ce autoritatile franceze din domeniul aviatiei au retinut aeronava
si au cerut remedierea unor probleme, cum ar fi, de pilda, niste arcuri insuficient
de tari de la scaunul unei stewardese sau sistemul inadecvat de prindere a extinctoarelor.

  Autoritatea Aeriana Franceza a dispus un control foarte riguros al aeronavei,
pe motiv ca legislatia prevede inspectarea noilor curse. La inceput s-a spus ca
este vorba despre un control de rutina, apoi seful acestei autoritati s-a enervat
si a afirmat ca face ce vrea el, „chiar daca avionul e plin de ziaristi”, pentru
ca alta data a tinut la sol si unul plin cu diplomati.

   Pe de alta parte, reprezentantii blue air sustin ca oficialii francezi au
dat dovada de exces de zel, deoarece aparatul de zbor fusese controlat deja inainte
de a pleca din România, iar problemele invocate de inspectori sunt minore si nu
afecteaza zborul. „Inspectorul ne-a spus ca ne va tine aici pâna când va fi verificata
si ultima piulita, pentru ca acestea sunt reglementarile. Dar este exagerat sa
pretinda aducerea unei echipe de mecanici din România pentru a repara un arc rupt
la scaunul stewardesei”, a spus Adam Vendling, travel project manager la Blue
Air. El a adaugat ca oficialii francezi au acceptat ca scaunul sa fie reparat
de o echipa locala.

   Cei de la Blue Air au luat in calcul si ipoteza unui boicot pus la cale de
concurenta, pentru ca aceasta companie a intrat de curând pe o ruta pe care o
deserveau pâna acum Air France si Tarom, la tarife cu aproximativ 100 de euro
mai mari.

   Directorul Companiei Blue Air, Adam Vengling, i-a anuntat pe jurnalistii români
blocati pe Aeroportul din Beauvaix ca nu a solicitat o echipa de mecanici din
România, ci una de la Aeroportul Charles de Gaulle din Paris. Totodata, partea
româna a spus ca va solicita o expertiza tehnica fata de inspectia facuta de francezi.

   Dupa cinci ore de tensiune, pasagerii cursei Blue Air au plecat spre tara.
Desi ar fi trebuit sa decoleze la ora 10.30, la ora 13.20, ora României, circulau
zvonuri ca ziaristilor li s-a cerut sa returneze lucrurile cumparate din duty-free
shop, întrucât urmeaza sa fie scosi din aeroport. Ziaristilor li s-a mai adus
la cunostinta ca vor fi cazati ori în Beauvaix ori la Paris, fiind foarte probabil
sa nu poata reveni in tara in cursul zilei de joi.

   Potrivit ambasadorului României in Franta, Sabin Pop, tot incidentul a fost
cauzat de o scurgere de ulei, care a fost remediata de mecanicii adusi de la Aeroportul
Charles de Gaulle din Paris. Avionul este de tip Boeing 737, iar oficialii Blue
Air afirma ca nu are decât 7 ani de functionare si putine ore de zbor, astfel
ca nu poate fi considerat ca fiind uzat.

   Blue Air este deocamdata singurul operator aerian low-cost cu capital integral
românesc. In ultima perioada, o serie de firme similare din strainatate si-au
anuntat intentia de a intra pe piata autohtona, o parte dintre ele asteptând însa
momentul aderarii la UE pentru a face aceasta miscare. În prezent, compania opereaza zboruri spre Roma, Milano (Bergamo), Lyon, Maastricht, Barcelona (Reus) si Istanbul.


Sevilla in august. Cartierul Santa Cruz

3 octombrie 2005
Bineinteles ca Barrio Santa cruz a fost cartierul in care ne-am plimbat destul.
Este deosebit si le-a amintit “fratilor” mei de excursia din Tunisia: strazi foarte
apropiate in forma de labirint, iar casele formeaza ziduri lungi si impenetrabile vopsite
in alb si galben. Aici, dar si la Cordoba, daca nu o iei pe strada care trebuie,
nu mai ajungi la destinatie, chiar daca e un punct apropiat. Nu poti sa zici ca
lasa ca ocolim pe aici si apoi iesim pe dincolo. Nu, drumurile sunt ca intr-un
labirint.
 
Pozele de mai jos recunosc ca le-am furat pentru ca nu stiu cum am facut, dar
nu gasesc niste poze reprezentative din Santa Cruz.
 
 
Acest cartier a fost altadata noul cartier evreiesc al Sevillei. Chiar exista
si o sinagoga micuta, implantata intr-unul dintre ziduri. De altfel, tripla coexistenta
a crestinilor, musulmanilor si a evreilor in Sevilla (si nu numai) are o istorie
interesanta pe care nu o sa o scriu aici.
 
 
Pátio-urile intime din cartierul Santa Cruz mai apar din cand in cand ca o gura
de aer. Unele au terase, altele au fantani pe mijloc sau copacei in lateral.
Noi eram cam pe fuga si nu am putut sa stam mai mult. Dar sentimentul acela nou
pe care l-am avut eu cand m-am plimbat pe stradutele acelea inguste, dar luminoase
culmea (probabil datorita albului), nu o sa-l uit prea curand.
 
Destinatia noastra urmatoare este Cordoba!

Rezultate concurs de artificii

22 iulie 2005
La http://www.tarragona.piroart.com/archivo/hemeroteca/2005/753.asp?Enlace=&Ida=753 exista rezultatele concursului de artificii de la Tarragona de care am vorbit
in blogurile de dinainte.
 
Parerea mea a corespuns in privinta primelor locuri si a ultimului loc parerii
juriului care a avut clasamentul: Japonia , Italia, Valencia 1, China, Zaragoza
si Valencia 2 – pe ultimul loc .
 
Publicul a clasat asa: Japonia, Italia, Valencia 1, Valencia 2, China, Zaragoza.
Eu cred ca au incurcat Valenciile intre ele, d-aia au dat atatea voturi la a 2-a
echipa a Valenciei.
 
Mi-e cald, asa ca nu mai continui cu insemnarea asta.
 

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro